Semnalele radio ce i-au pus ”pe jar” pe astronomi: sursa acestora a rămas un mister

De cel puțin 45 de ani, un obiect din galaxia noastră emite semnale radio la fiecare 21 de minute, iar astronomii sunt foarte confuzi în legătură cu sursa acestora. Ciclul de emisii este prea lent și prea puternic pentru a semăna cu ceva cunoscut, dar spectrul frecvențelor este prea larg pentru a fi produse de o civilizație extraterestră. Există mai multe teorii în această privință, dar nu există, deocamdată, vreo dovadă care s-o confirme pe vreuna dintre ele.

Semnalele radio ce i-au pus ”pe jar” pe astronomi

Anul trecut, Dr. Natasha Hurley-Walker, de la Universitatea Curtin și doctorandul Tyrone O’Doherty au anunțat o descoperire fără precedent din 2018 încoace.

Sistemul de telescoape Murchison Widefield Array (MWA), situat în vestul Australiei a captat semnale radio emise la fiecare 18 minute, în mod repetat, vreme de trei luni de un obiect ce a fost botezat (GLEAM-X) J162759.5-523504.3.

Dar, atunci când au vrut să vadă care este sursa acelor emisii radio, Hurley-Walker și O’Doherty n-au găsit nimic care să semene cu posibila sursă.

Respectivul obiect nu seamănă cu nimic cunoscut până în ziua de azi. Dacă ar fi pulsat mai rapid, atunci ar fi putut fi considerat o stea de tip „magnetar”, adică o stea neutronică cu un câmp magnetic extrem de puternic, ce emite radiații electromagnetice de energie extrem de mare, dar și raze X și raze gamma.

Dar ciclul cel mai lent de emisii ale unei astfel de stele este de 76 de secunde, pe când cel al obiectului necunoscut era de doar 1,318 secunde. Mai mult, semnalul stelelor magnetare devine mai slab pe măsură ce ciclul e mai lent, ceea ce nu se potrivea cu emisiile puternice ale sursei neidentificate.

La acea vreme, Hurley-Walker a avansat mai multe posibile explicații pentru IFLScience, deși a admis că nimic nu se potrivește cu adevărat. Cea mai bună cale de a lămuri problema, spunea ea, era să se descopere un obiect similar, așa că și-a continuat căutările prin galaxie în acest scop.

Sursa acestora a rămas un mister

De curând, Hurley-Walker a anunțat că a tras „lozul câștigător”. Ea nu doar că a găsit un obiect cu comportament similar, dar l-a și putut observa exact în momentele în care acesta emitea semnalele.

Obiectul a fost catalogat ca fiind (GLEAM-X) J162759.5-523504.3, dar, probabil spre nemulțumirea celor care doresc răspunsuri clare, și acesta este la fel de misterios ca și primul.

„Acest obiect remarcabil este o provocare uriașă pentru modul în care înțelegem stelele neutronice și de tip magnetar, care sunt unele dintre cele mai exotice corpuri cerești din Univers”, a spus Hurley-Walker, într-o declarație.

Într-adevăr, există mari șanse ca obiectul să nu fie deloc o stea neutronică, dar, în acest caz, astronomii nu-și dau seama deocamdată ce ar putea fi.

GCRT J1745–3009 are un ciclu un pic mai lung decât (GLEAM-X) J162759.5-523504.3, de 21 de minute, în timpul căruia emite timp de 30 – 300 secunde până la următoarea tăcere. Dar nu durata este lucrul care o deranjează pe Hurley-Walker cel mai mult.

(GLEAM-X) J162759.5-523504.3 a fost detectat de doar 71 de ori, ceea ce deschide posibilitatea că ar fi fost atras de o altă sursă de energie.

Anul trecut, Hurley-Walker a declarat pentru IFLScience că nu exclude posibilitatea existenței a două obiecte pe aceeași orbită eliptică, ele producând un semnal radiomagnetic la fiecare 18 minute pe măsură ce se apropie unul de celălalt, dar a eșuat în crearea unui model funcțional al acestui fenomen.

Oricum, omul de știință exclude orice posibilitate ca semnalele să fie produse de presupuși extratereștrii, pentru că, pur și simplu, spectrul de frecvențe este mult prea întins, prea larg pentru a fi produs de o civilizație tehnologizată.

„Să afirmi „sunt extratereștrii” nu rezolvă problema, ci îi face mult rău”, a afirmat Hurley-Walker. Ea a adăugat că, în contextul actual, ar fi nevoie să se apeleze la capacitățile Telescopului Spațial James Webb, dar „e foarte dificil de a obține timp pentru folosirea acestuia”.

Hurley-Walker a mai adăugat că rezolvarea misterului ar putea fi făcută tot prin găsirea unor obiecte similare, dar într-o zonă a cerului mai puțin aglomerată, unde observațiile astronomice ar putea fi făcute mai ușor.